Ce pot eu sa fac la cei 40 de ani ai mei?
Ma privesc in oglinda si constat cu placere ca ma plac. Asta este rezultatul unui echilibru interior dobandit si macerat de-a lungul anilor. Imi plac sanii mei. Sunt in mare masura sursa de inspiratie atat pentru mine cat si pentru cei ce vor sa abereze in jurul filosofiei eternului feminin.
Dar daca imi plac sanii mei trebuie sa am grija de ei?
Ma privesc in oglinda si incep sa fac gesturile care deja imi sunt mai mult decat familiare, un fel de automatism dobandit tot in timp. Vreau sa fiu sigura ca nu s-a produs nicio schimbare de la ultima palpare. Sunt incantata si zambesc ca totul este in regula. Imbrac tricoul moale si imi indrept privirea spre fereastra. Si iarasi ma intreb ce pot sa fac la cei 40 de ani ai mei…
Pot sa privesc la femeile din fata mea care au trecut prin aceasta lupta impotriva cancerului. Sa le cuantific determinarea si curajul, sa fiu alaturi de ele si sa invat ca daca totul se intampla in timp util aceasta lupta se poate termina cu victorii rasunatoare. Am puterea apoi de a privi pe cei din jurul lor. Aici totul devine si mai complex. Pot citi in privirile lor incrancenarea si revolta, spaima si in acelasi timp acel sentiment de neputinta ce se naste din intrebarea: ce pot sa fac acum? Si mai pot sa vad curajul si sustinerea, sau pur si simplu fuga disperata spre certitudinea ca totul o sa fie bine.
Inca un exercitiu ar fi sa privesc femeile care vin in urma mea. Tinere, frumoase si increzatoare care si-au format deja convingeri si repere in viata datorita oportunitatilor si fluxului foarte mare de informatii.
In ambele situatii ma gandesc cat de simplu este sa te privesti ochi in ochi cu oamenii din generatii diferite si sa spui ca vrei sa citesti in privirile lor siguranta, bucurie si mai ales pofta aceea de viata ce face sufletul sa sclipeasca in priviri.
Am fost acolo si le-am indemnat sa mearga la control. Vreau sa cred ca din acele ore petrecute impreuna s-au ales cu o promisiune pe care si-au facut-o si pe care o vor respecta.
Dar trebuie sa marturisesc ca prezenta barbatilor, de diferite varste a fost pentru mine o incantare si mai ales o speranta ca pot sa constientintizeze cat de importanta este sustinerea lor in astfel de cazuri si mai ales ca un procent din cazurile de cancer la san se manifesta si la ei.
A fost o seara ca o clipa din imensa dorinta de a face primul pas spre o prevenire eficienta, Si o sa continuam pentru ca nu este teama sa aducem realul atat de frumos in virtualul destul de rece.
Va multumesc din suflet oameni frumosi!